Energy Report

Livrările americane de gaz natural lichefiat (GNL) către Europa sunt un lucru pozitiv și vor contribui la intensificarea unei concurențe sănătoase pe piață, a declarat președintele rus Vladimir Putin, comentând anunțul omologului său american, Donald Trump, făcut cu câteva zile în urmă în Polonia, privind intenția SUA de a-și majora vânzările de petrol și gaze către statele UE.

“Cred că este un demers extrem de bun, de pe urma unei concurențe sănătoase urmând a beneficia toată lumea”, a afirmat Putin, în cadrul conferinței organizate la finalul întâlnirii G-20.

Președintele rus a explicat și motivul pentru care Rusia nu se teme deocamdată de concurența SUA în ceea ce privește furnizarea de gaze către Europa: deține un avantaj competitiv considerabil atât în ceea ce privește costul de producție, cât și cel de transport. Numai în ceea ce privește ultimul aspect, transportul LNG sau construirea de gazoducte este mult mai ieftină pentru Rusia, dată fiind proximitatea sa geografică cu statele UE. Mult mai îngrijorat ar trebui să fie președintele rus de costul birocratic impus de reglementatorii de la Bruxelles, dovadă eșecul ultimelor proiecte Gazprom, printre care și South Stream, în Europa.

Putin și-a exprimat convingerea că emergența competiției producătorilor americani pe piața de gaz europeană va avea consecințe asupra optimizării activității companiilor rusești, care vor trebui să se eficientizeze pentru a face față concurenței, susține Sputnik.

Putin a salutat și discursul omologului său Donald Trump în cadrul summit-ului G20, în care acesta a susținut concurența deschisă și loială.

“Apropo, în discursul meu am susținut același lucru. Suntem destul de satisfăcuți cu o competiție deschisă și loială, neinfluențată de politic și fără implicarea resurselor politice”, a afirmat Putin.

Donald Trump a promis joi, la Varșovia, că Statele Unite nu vor folosi niciodată energia pentru a exercita presiuni și a constrânge țări din Europa Centrală și de Est și a promis totodată că nu va permite nici altor țări să le supună unor astfel de constrângeri.

Americanii de la Chevron și australienii de la Zeta Petroleum au încheiat un acord privind schimbul reciproc de informații și date legate de concesiunile de gaze naturale din România ale celor două companii, respectiv perimetrul de la Bârlad al Chevron, de 6.284 de kilometri pătrați, și cel de la Suceava, de 2.403 kilometri pătrați, deținut de Zeta Petroleum în parteneriat cu singaporezii de la Raffle Energy, pe care se află câmpul gazeifer Climăuți.

Acordul dă acces părților implicate la anumite informații cu privire la concesiunile respective, printre care se numără date istorice legate de foraj și de prospecțiunile seismice executate. Cele două perimetre, de la Suceava și Bârlad, se află unul în prelungirea celuilalt.

„Schimbul de date a fost aprobat de către Autoritatea Națională pentru Resurse Minerale (ANRM)”, se precizează într-un comunicat al Zeta Petroleum.

Chevron intenţionează să înceapă în a doua jumătate a acestui an forarea unui puţ de explorare la perimetrul de gaze de şist de la Bârlad. Consiliul Judeţean Vaslui a eliberat, în lunile decembrie 2012 şi ianuarie 2013, trei certificate de urbanism pentru tot atâtea perimetre din judeţul Vaslui unde Chevron intenţionează să facă prospecţiuni pentru o posibilă exploatare a gazelor de şist.

Agenţia pentru Protecţia Mediului (APM) Vaslui a început procedura de evaluare a impactului pe care l-ar avea asupra mediului explorarea gazelor de şist în cele trei perimetre din judeţ deținute de Chevron.

Rezerve situate la mică adâncime 

„Zeta Petroleum și Raffles vor evalua datele existente cu privire la concesiunea de la Bârlad, cu scopul de a identifica ținte de hidrocarburi convenționale în zonă. Concesiunea de la Bârlad se află lângă câmpul gazeifer Roman-Secuieni, operat de Romgaz, unul dintre cele mai mari câmpuri comerciale din România”, se mai spune în comunicatul Zeta Petroleum.

Potrivit companiei, între 1970 și 1980 au fost forate circa 85 de sonde de explorare pe concesiunea de la Bârlad, multe dintre acestea indicând prezența de zăcăminte clasice de gaze. În plus, au fost executate numeroase prospecțiuni seismice 2D.

Acordul privind schimbul de date cu Chevron deschide noi potențialuri, pe lângă rezervele convenționale deja dovedite de la Suceava, unde se produc gaze din câmpul de la Climăuți, a declarat directorul executiv al Zeta Petroleum, Stephen West.

„Credem deja că există un potențial de până la circa 2 miliarde de metri cubi de gaze naturale convenționale situate la mică adâncime (între 400 și 1.000 de metri), pe baza probelor și prospecțiunilor derulate până în prezent, și așteptăm să primim informații și despre descoperirile Chevron. În același timp, prin acest acord, Zeta Petroleum capătă acces la o cantitate considerabilă de date seismice și de foraj cu privire la concesiunea de la Bârlad, o altă zonă cu rezerve certe de hidrocarburi”, a spus West.

Producție de circa 15.500 metri cubi pe zi la Climăuți

Concesiunea de la Suceava, unde Zeta Petroleum și Raffles Energy dețin câte 50% din drepturi, este operată de singaporezi și include câmpul gazeifer de la Climăuți, care produce în prezent circa 15.500 de metri cubi de gaze pe zi, provenite din nisipuri sarmatice, la o adâncime de circa 460 de metri.

În prezent, pe concesiunea Suceava sunt localizate două sonde, forate de foștii concesionari ai perimetrului, iar în prezent se derulează un studiu de fezabilitate care să identifice cele mai bune metode pentru ca aceste sonde să fie băgate în producție anul acesta. Prima din ele, SE-1, forată în 2005, a prezentat la teste un flux stabil de 25.500 metri cubi pe zi (maxim de 33.000 metri cubi pe zi), iar cea de-a doua, Dornești Sud-1, forată în 2007 – de 24.000 de metri cubi pe zi.

În ianuarie 2013, Zeta Petroleum anunța ca opțiune low-cost de introducere în producție a celor două sonde construirea unui gazoduct care să unească  sondele cu infrastructura existentă și utilizarea gazului pentru producerea energiei electrice la o centrală locală. Costul total al lucrărilor era estimat la 2 milioane euro, din care 1 milion partea Zeta Petroleum.

Compania estima că, la un venit adițional de 75.000 de dolari pe lună adus de cele două sonde, investiția ar fi recuperată în 12 luni și ar genera apoi venituri care ar putea fi reinvestite în alte concesiuni, precum cea de la Bobocu și cea de la Jimbolia, unde Zeta Petroleum deține 39% din drepturi, restul fiind în posesia NIS Gazpromneft (51%) și Armax Gaz SA (10%).

La jumătatea lunii martie, cei de la Zeta Petroleum au anunțat că s-a descoperit petrol și la o a treia sondă de testare de la Jimbolia, mostrele extrase evidențiind prezența hidrocarburilor în multiple straturi de nisip, iar descoperirea fiind consistentă cu cele efectuate anterior în alte două puțuri de testare din cadrul concesiunii.

Organizațiile de lobby ale industriei americane de petrol și gaze naturale și cele ale producătorilor de energie din surse regenerabile duc o luptă aprigă pentru a-și impune punctul de vedere în fața autorităților pe tema eliminării sau menținerii cotelor obligatorii de energie verde în cadrul consumului de electricitate al diferitelor state americane. Pe de altă parte, cele două grupuri de presiune par să se fi pus de acord asupra unei modificări legislative care să permită și investitorilor în regenerabile să se organizeze sub un anumit tip de structură juridică ce beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit și de alte facilități fiscale, precum multe companii din industria energiei fosile.

Peste jumătate dintre statele SUA care au în vigoare legi ce obligă companiile de utilități să cumpere energie din surse regenerabile de la producători iau în calcul eliminarea acestei obligativități sau diminuarea cantităților obligatorii, după ce avansul inovațiilor legate de tehnologiile de extragere a gazelor naturale au majorat oferta de pe piață și au dus la ieftinirea semnificativă a acestei resurse naturale.

16 dintre cele 29 de state americane care au implementate cote obligatorii de energie eoliană și solară în consumul total de electricitate iau în considerare fie eliminarea, fie reducerea acestor cote, potrivit Departamentului pentru Energie al Statelor Unite. Primul ar putea fi Carolina de Nord, urmat de Colorado și Connecticut. Modificarea legislației pe această temă ar fi în folosul companiilor de utilități, dar și al producătorilor de petrol și cărbune.

Aceste companii, printre care Duke Energy, PG&E, ExxonMobil sau Peabody Energy, au finanțat mai multe grupuri de lobby care au militat pentru schimbarea normelor cu privire la cotele obligatorii de energie regenerabilă, potrivit datelor Center for Media and Democracy.

Modificarea legislației i-ar afecta negativ pe producătorii de turbine eoliene, cum ar fi Vestas Wind Systems, sau pe dezvoltatorii de parcuri fotovoltaice, precum First Solar. În consecință, aceste companii finanțează la rândul lor grupuri de lobby, pentru a încerca să blocheze demersurile de eliminare sau reducere a cotelor obligatorii de energie verde.

Gazele sunt ieftine și influente

„Suntem împotriva acestor cote obligatorii și suntem hotărâți ca, în 2013, să facem cele mai mari eforturi pentru a le elimina. Gazele naturale sunt un combustibil curat, iar acum pot vedea și autoritățile că sunt mult mai ieftine decât energia regenerabilă”, spune Todd Wynn, directorul departamentului de energie al American Legislative Exchange Council (ALEC), un grup de lobby.

Avântul tehnologiei fracturării hidraulice și a forajului orizontal au permis reluarea exploatării unor câmpuri de gaze naturale vechi, aflate pe cale de dezafectare, ceea ce a făcut ca prețul gazelor să scadă cu peste 70% comparativ cu maximele istorice atinse în 2005. În aceste condiții, politicienilor și autorităților de reglementare le este din ce în ce mai greu să justifice cotele obligatorii de energie eoliană și solară, mult mai scumpă decât gazele naturale.

„Promotorii revoluției gazelor de șist au conexiuni politice și economice nu doar în Statele Unite, ci în întreaga lume. În 17 ani ar putea atinge vârful maxim posibil al consumului de energie dar acest lucru nu este unanim acceptat”, spune Michael Liebreich, șeful Bloomberg New Energy Finance.

Eliminarea cotelor obligatorii și a altor forme de sprijin și subvenționare a energiei regenerabile constituie amenințări pentru companii precum General Electric, Siemens sau SolarCity, care produc turbine eoliene sau componente pentru facilități fotovoltaice.

Măsurile vizate la nivel de state își au corespondentul în demersuri similare inițiate la Washington. Opoziția din partea Partidului Republican a întârziat prelungirea valabilității unui credit fiscal destinat investitorilor în facilități eoliene. Cei de la Vestat spun că, din această cauză, au fost nevoiți să-și concedieze 10% dintre angajații a două fabrici de la turbine eoliene din Colorado.

Cât de dependente de subvenții sunt investițiile în regenerabile

„Până în prezent nu s-au eliminat nicăieri cotele obligatorii de energie regenerabilă, dar s-au intensificat demersurile în acest sens în ultimul an. Principalul argument al oponenților este cel legat de costuri”, spune Justin Barnes, analist principal la North Carolina Solar Center, un grup de cercetare finanțat de Departamentul de Stat pentru Energie, care operează o bază de date cu subvențiile și schemele-suport pentru energie regenerabilă implementate în fiecare dintre statele americane.

Investițiile în energie regenerabilă și eficiență energetică au scăzut cu 54% anul trecut în SUA, la 4,5 miliarde de dolari, ca urmare a reducerii ajutoarelor de stat, arată datele agregate de Bloomberg. În 2013 s-ar putea consemna un nou declin, dacă statele își vor reduce sau elimina cotele obligatorii de energie verde, cote care, până în prezent, au făcut ca firmele de utilități să crească achizițiile de energie din surse regenerabile, în detrimentul producătorilor pe bază de cărbune și gaze naturale.

Campania de lobby împotriva cotelor obligatorii este purtată, printre alții, de think-tank-uri precum Heritage Foundation sau Heartland Institute. Cei din urmă susțin că aceste cote scumpesc electricitatea, distrug locuri de muncă și au efecte pozitive nesemnificative asupra mediului.

Cotele obligatorii de energie regenerabilă din Carolina de Nord îi vor fi costat pe consumatorii finali de curent electric 1,8 miliarde de dolari în plus la facturi înt6re 2008 și 2021, susțin aceștia, citând un raport comun al John Locke Foundation și Beacon Hill Institute. „Eliminarea cotelor obligatorii ar majora veniturile disponibile ale gospodăriilor și companiilor și ar atrage mai multe investiții”, spun cei de la Heartland Institute.

„Ne așteptăm, în următorii doi ani, la eliminarea ajutoarelor de stat. Demersurile în acest sens sunt finanțate de industria cărbunelui”, spune Lyndon Rive, CEO-ul SolarCity.

Dezbatere legislativă

Parlamentul local din Carolina de Nord va începe luna aceasta dezbaterea unui proiect de lege care propune plafonarea la 6% din cererea totală a cotei obligatorii de energie regenerabilă, începând cu 2015, și eliminarea totală a cotei din 2012. În prezent, cota este de 12%.

„Carolina de Nord este port-drapelul națiunii în demersul de protejare a consumatorilor față de aceste cote, care scumpesc curentul electric. Va fi un exemplu de urmat pentru celelalte state”, spune Todd Wynn de la ALEC. Un comitet parlamentar a aprobat deja proiectul, iar liderul majorității republicane, Mike Hager, inițiatorul acestuia, spune că se așteaptă la un vot pozitiv până la finalul acestui an. 

„Nu ne-am fi imaginat niciodată în 2007 că se va ajunge la o asemenea ofertă abundentă de gaze naturale din producția internă. Avem nevoie de zăcământul de gaze de șist Marcellus pentru a compensa costurile mari ale energiei regenerabile și pentru a preveni scumpirea în continuare a electricității. Cu energia regenerabilă e precum cu copiii: trebuie să crească, să se maturizeze și să învețe să trăiască pe picioarele lor în viața reală”, spune Hager.

Principalii finanțatori ai campaniei electorale a lui Hager includ companii majore de utilități precum Duke Energy sau Progress Energy, potrivit datelor National Institute on Money in State Politics. Duke Energy nu are o poziție oficială cu privire la proiectul de lege despre reducerea și ulterior eliminarea cotelor obligatorii de energue regenerabilă, a declarat un purtător de cuvânt al companiei, care a admis că firma a sprijinit financiar și grupul de lobby ALEC.

Alte state, precum Colorado, au ales o cale mai ocolită de a reduce ajutoarele de stat pentru energia eoliană și solară: pe de o parte, au majorat cota obligatorie, dar, pe de altă parte, pur și simplu au extins definiția surselor regenerabile de energie, pentru a include, de exemplu, gazul metan produs prin arderea cărbunelui. În Connecticut au fost incluse și hidrocentralele mari.

Lobbystul strigă „lobbyștii!”

„Această modificare va ajuta companiile de utilități din Connecticut să atingă ținta potrivit căreia, în 2020, 20% din consumul total de energie la nivelul statului să provină din surse regenerabile. În loc să reducă această țintă sau cotele obligatorii, ei au ales să lărgească criteriile de eligibilitate, pentru a include, de exemplu, energia hidro importată din Canada”, explică Nick Culver, analist la New Energy Finance din New York.

Alte state, cum ar fi Missouri, Ohio sau Kansas, pregătesc măsuri similare. Un număr de treizeci de proiecte de lege pe această temă din aceste state au fost caracterizate ca având efecte potențiale negative semnificative asupra cererii de energie regenerabilă de către North Carolina Solar Center, finanțat de Departamentul de Stat pentru Energie și North Carolina University.

Alte șase state pregătesc măsuri similare.

Pe de altă parte, industria energiei eoliene și solare se pregătește de contraatac, prin intermediul organizațiilor de lobby proprii, recunoaște vicepreședintele Solar Industry Energy Association, Carrie Hitt.

„Avem de a face cu o campanie deliberată a think-tank-urilor conservatoare împotriva energiei regenerabile, care amenință industria energiei fosile”, spune Hitt.

Nu mai bine cădem la pace?

Pe lângă lupta de lobby dintre cele două tabere pe subiectul cotelor obligatorii de energie regenerabilă la nivel de state, cele două industrii par a se fi pus de acord să împartă un anumit tip de facilitate fiscală acordat de statul federal.

„Dacă industria regenerabilă va avea acces la aceste avantaje fiscale, asta o va ajuta să devină mai puțin dependentă de subvențiile federale”, a declarat Jack Gerard, președintele principalului grup de lobby al industriei petroliere, American Petroleum Institute.

Despre ce este vorba? În prezent, producătorii de surse fosile de energie, cum ar fi companiile de petrol și gaze, dar și operatorii de conducte de transport al hidrocarburilor, au posibilitatea de a se organiza juridic sub forma unor fonduri de investiții listate la burse (Master Limited Partnership - MLP). Facilitatea este accesibilă industriilor considerate strategice de către statul american.

Marele avantaj al MLP-urilor este că sunt scutite de impozit pe profit și beneficiază și de alte facilități fiscale.

„Extinderea posibilității de organizare sub formă de MLP și la industria eoliană și solară ar spori investițiile în surse regenerabile de energie. MLP este modelul perfect de vehicul investițional pentru regenerabile”, spune Gerard.

Există și sprijin politic

Ambele partide sprijină ideea includerii industriei regenerabile pe lista celor care își pot organiza juridic afacerile sub formă de MLP, spune Lisa Murkowski, liderul republicanilor din Comitetul pentru Energie al senatului SUA. Murkowski este implicată în elaborarea unui proiect de lege în acest sens, care va fi promovat de senatorul democrat de Delaware, Chris Coons.

MLP-urile sunt tranzacționate pe burse, ca și fondurile mutuale, iar valoarea totală de piață a acestora este de peste 350 de miliarde de dolari.

„Industria energiei fosile face un pas în direcția corectă apropo de atitudinea lor față de energia regenerabilă. Organizarea producătorilor de energie din surse regenerabile sub formă de MLP-uri va avea un mare impact pozitiv, cu condiția să vedem și fapte în acest sens, nu doar vorbe”, spune Bill Richardson, fost guvernator al statului New Mexico și secretar de stat pentru Energie în mandatul președintelui american Bill Clinton.

Legislația privind MLP-urilor a fost adoptată pe vremea lui Ronald Reagan, ca o modalitate de sprijin pentru industria resurselor naturale.

Interese comune

„Faptul că industria de petrol și gaze sprijină ideea sporește șansele ca proiectul de lege să fie adoptat. Nu este doar un joc cu sumă nulă între energia fosilă și cea regenerabilă ”, este de părere Ethan Zindler, analist la New Energy Finance.

La rândul său, senatorul Murkowski susține că petroliștii sprijină proiectul.

„Multe dintre aceste companii de petrol și gaze au interese substanțiale și în zona energiei regenerabile. Cele cu care eu am stat de vorbă nu se raportează la aceasta ca la un concurent. Unii conservatori consideră că energia regenerabilă este doar o fantezie, dar n-am remarcat nici un fel de opoziție din partea petroliștilor”, subliniază Murkowski.

Acesta a adăugat că scopul Congresului trebuie să fie predictibilitatea legislativă. „Asta nu înseamnă că trebuie majorate subvențiile, mai ales că tehnologia și echipamentele din industria regenerabilă sunt într-un proces continuu de ieftinire. A permite investitorilor în regenerabile să se organize ca MLP-uri le-ar reduce costurile”, adaugă Murkowski.

Ea a mai spus că dorește înființarea unui fond de stat pentru tehnologii avansate în energie, finanțat  din redevențe încasate din extracția de petrol și gaze pe terenuri proprietate federală pe care în prezent este interzisă exploatarea, și care ar oferi granturi pentru proiecte de cercetare legate de eficiență energetică.

„În acest fel, ne-am mai reduce din dependența costisitoare de importurile de petrol, am menține tarifele la electricitate la niveluri rezonabile și am încuraja investițiile în cercetare fără să majorăm taxele sau deficitul bugetar”, conchide senatorul republican.

Pe nesimțite, cu pași mărunți, poziția oficială cu privire la gazele de șist și la fracturarea hidraulică s-a modificat la 180 de grade, atât în România, cât și în UE. Parte ca urmare a intensificării lobby-ului companiilor de petrol și gaze direct interesate, parte din cauza escaladării creșterii costurilor cu energia, în economie și nu numai, în pofida recesiunii - creștere de care subvenționarea energiei regenerabile nu e deloc străină, ca și politica energetică în general, românească și europeană. Astfel, politicienii români și europeni au trecut într-un interval scurt de timp de la ostilitate și reticență, trecând prin obiectivitate simulată („să analizăm toate implicațiile, să decidem în cunoștință de cauză etc”) la un discurs prietenos, dacă nu de-a dreptul mobilizator („independență energetică, creștere economică, locuri de muncă”).

Decidenții au trecut, astfel, de la o extremă la alta: de la preocuparea exclusivă pentru chestiuni legate de protecția mediului (nici ea perfect inocentă și dezinteresată, motivată atât de rațiuni electorale, cât și de interese economice opuse celor ale companiilor care vor să exploateze gaze de șist) la mercantilismul total. Scăpându-se din vedere că orice chestiune economică este în primul rând una de natură etică și de drept.

Unde ar fi corect să se ia decizia în privința gazelor de șist? La Bruxelles? La București, respectiv la Guvern și la deconcentrate – Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM), Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM) etc? La consiliile județene? La primăriile în jurisdicția cărora ar urma să aibă loc (eventual) explorarea și exploatarea resurselor respective?

Orice răspuns ar căpăta această întrebare, rezultatul ar fi același: cetățenii din zonele vizate, cei direct interesați și implicați, care ar avea nemijlocit de pierdut sau de câștigat de pe urma exploatării gazelor de șist, nu vor avea nici un cuvânt de spus în decizia finală care se va lua, indiferent care va fi aceasta. Oamenii care protestează la fața locului și spun „nu” (sau „da”, unii) la referendumurile pe această temă organizate pe plan local protestează și votează degeaba.

Pentru că, pe baza mitului „contractului social”, resursele naturale sunt „bunuri ale întregului popor”, iar politicienii și tehnocrații cu putere de decizie, preocupați, precum oricine, de interesele proprii și sensibili la lobby, au „drept de viață și de moarte” asupra lor.

„Contract social” păgubos

Scrie clar în Constituție:

„Statul trebuie să asigure (...) exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național”.

„Bogățiile de interes public ale subsolului, (...) resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietății publice”.

„Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate (...)”.

„ (...) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității”.

Statul-proprietar nu are obligații privind mediul

Și o precizare importantă – statul își asumă rolul de garant, protector și legislator al protecției mediului. O sumă de cuvinte frumoase: „Statul recunoaște dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic. (...) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept. Statul trebuie să asigure (...) refacerea și ocrotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic”.  

Dar statul nu are nici o responsabilitate în acest sens în calitate de proprietar.

Astfel, doar la articolul 44 („Proprietatea privată”) se stipulează: „Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului”.

Nimic similar în privința proprietății de stat. În concluzie, odată ce ajungi concesionar pe terenuri proprietate de stat și obții (pe o cale sau alta) avizele și autorizațiile de mediu impuse de legislație, mai departe Dumnezeu cu mila. „Asigurarea bunei vecinătăți”? Se rezolvă ușor. Și vecinii pot fi expropriați pentru „cauze de interes public”.

Nu se poate face nimic în prima fază de explorare

Autoritățile responsabile cu protecția mediului, oricât de bine intenționate în teorie (teorie nesusținută de nimic, dimpotrivă, dar să le acordăm prezumpția de bună-credință și competență), sunt sensibile, bineînțeles, la direcția politică generală dictată de sus. Iar când direcția nu e clară, au soluția amânării la nesfârșit, cel mai bun exemplu în acest sens fiind Roșia Montană. Până când direcția devine clară. Iar în privința gazelor de șist, direcția politică pare în curs de clarificare. 

Mai mult, potrivit legislației în vigoare, nici nu este nevoie de acord de mediu în prima etapă de explorare, aceea care se execută cu metode și tehnologii convenționale (nu prin fracturare hidraulică și foraj orizontal), fapt recunoscut de altfel public de către ministerul de resort în februarie anul trecut.

Ca și cum n-ar fi fost suficient, până se ajunge în acea etapă de explorare care necesită acord de mediu (fracturare hidraulică, foraj orizontal), legislația nu impune câtuși de puțin punerea în dezbatere publică a acordurilor de concesiune, înainte de semnarea și parafarea lor. De fapt, Guvernul nu doar că are dreptul să clasifice orice fel de informații legate de aceste concesiuni, ci are chiar obligația de a o face, potrivit legislației în vigoare. Secretomania naturală a Guvernului este consfințită și legitimată prin lege. Iar legile se pot schimba, dar mai greu, mai ales când nu există interes de sus în acest sens.

Primăriile simulează presiunea. Ce vor face când vor primi bani?

Protestatarii din zonele unde există acorde de concesiune pentru gaze de șist au fost susținuți în unele cazuri de autoritățile locale. Uneori strict verbal, alteori chiar prin măsuri administrative, care au mers de la refuzul de a elibera autorizații de construcție, avize și certificate de urbanism companiilor de petrol și gaze până la organizarea de referendumuri locale pe tema gazelor de șist.

Există o singură problemă: toate aceste demersuri sunt inutile și nu pot decât întârzia efectele unor decizii care se iau în cu totul altă parte. Asta pentru că autoritățile centrale (Parlamentul și Guvernul, la care se adaugă o serie de agenții) au monopol total asupra politicilor legate de resursele naturale. Primăriile nu au efectiv nici un cuvânt de spus asupra acestei chestiuni, din punct de vedere juridic.

Iar asta nu e totul. În prezent, potrivit legislației în vigoare, autoritățile locale în jurisdicția cărora se exploatează resurse minerale nu primesc nici un ban din redevențele plătite de companiile de extracție. Atitudinea primăriilor „rebele” s-ar putea însă schimba, dacă intenția anunțată a Guvernului de a modifica legislația redevențelor se va materializa.

Potrivit unui proiect de lege elaborat de către guvernarea anterioară și reluat de Executivul USL condus de Victor Ponta, o cotă de 20% din taxele percepute titularilor de licenţe pentru activitatea de prospecţiune, explorare sau exploatare de resurse minerale urmează să fie cedată la bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pe raza cărora se află perimetrele.

În acest sens, poate mai semnificative decât declarațiile premierului Victor Ponta sunt cele ale vicepremierului și ministrului Dezvoltării Regionale, Liviu Dragnea, care a spus, recent, că România trebuie să aibă o poziție „pragmatică” în privința gazelor de șist.

„Ştiu că s-au făcut asemenea exploatări de gaze de şist în Statele Unite ale Americii şi nu am văzut acolo decât că preţul gazelor a scăzut foarte mult, iar asta înseamnă că industria s-a dezvoltat foarte tare. Populaţia a plătit mai puţin şi economia americană a fost ajutată foarte mult de exploatrea gazelor de şist. De ce nu am putea încerca şi noi, până la urmă? Contează şi părerea populaţiei, dar trebuie să ne uităm cu mare atenţie cât de mult este avizată şi informată populaţia şi, mai ales, cât de corect şi onest este informată. Să vedem cu foarte mare sinceritate cine tot întreţine şi cine încearcă să informeze sau să dezinformeze populaţia într-un fel sau altul. Este foarte simplu: putem rămâne cu gazele de şist în subsol, dar la suprafaţă cu aceeaşi lipsă de bani”, a spus Dragnea.

E foarte limpede. Când nu sunt alegeri, cetățenii formează „populația”. Doar când trebuie chemați la urne, se transformă subit în „alegători”, ba chiar în „contribuabili”. (va urma)

Compania austrialiană ADX Energy, care are concesionat perimetrul de explorare Parța, situat în vestul României, în județul Timiș, în apropiere de granița cu Serbia, au finalizat colectarea de date seismice 2D pe o suprafață de 90 de kilometri pătrați din cadrul perimetrului și au început procesarea acestor date. Totodată, compania a decis întreruperea programului de prospecțiuni până în iulie, din cauza ploilor masive și a inundațiilor locale, precizând că acesta va reîncepe după principalul sezon de recoltă al anului, când australienii se așteaptă la un grad de acceptare sporit din partea localnicilor, ca urmare a faptului că, în sezonul uscat, amprenta ecologică a lucrărilor este mai redusă, mai ales în ceea ce privește prospecțiunile seismice 3D.

„Din cauza condițiilor meteo adverse, manifestate prin ploi neobișnuit de masive, care au provocat inundații locale, programul de achiziție de date seismice a fost temporar întrerupt până pe la mijlocul lunii iulie. Programul va fi reluat după principalul sezon de recoltă al anului și după îmbunătățirea gradului de acceptare a acestuia de către populația locală de agricultori, ca urmare a faptului că amprenta ecologică a lucrărilor este mai redusă în sezonul uscat, în special în ceea ce privește prospecțiunile seismice 3D”, se arată într-un comunicat al ADX Energy.

Potrivit presei locale, locuitorii din regiune și-au manifestat nemulțumirea față de lucrările de prospecțiuni seismice derulate în zonă, unii dintre aceștia acuzând derularea acestora pe proprietățile lor private fără acordul lor, iar alții suspectând că ar fi vorba de explorări pentru gaze de șist și temându-se de efectul acestora asupra mediului ambiant.

În replică, autoritățile locale au susținut că nemulțumirile sunt doar rezultatul unor dezinformări.

Pe 14 februarie 2013, Agenția pentru Protecția Mediului Timiș a anunțat public depunerea unei solicitări de emitere a acordului de mediu pentru proiectul de lucrări de prospecțiune seismică bi și tridimensională din zona Parța, din Câmpia Timișului, pe 15 aliniamente (71 km), într-un perimetru extins până în vecinătatea localităților Becicherecu Mic – Dudeștii Noi – Sînandrei – Răuți – Uivar, județul Timiș, titular fiind ADX Energy, prin Prospecțiuni SA.

Rezultate preliminare încurajatoare

Australienii mai precizează că datele seismice 2D achiziționate sunt de o calitate semnificativ mai bună decât cele colectate în trecut.

„Rezultatele preliminare ale operațiunii de procesare și interpretare a acestor date, aflată în curs, sunt încurajatoare, indicând posibilitatea ca prospecțiunile să ducă la descoperirea unor rezerve relativ mari, atât de petrol, cât și de gaze naturale”, mai spun cei de la ADX Energy.

Lucrările de explorare la perimetrul Parța au început în februarie anul acesta, cei de la ADX Energy propunându-și ca prima sonda de explorare sa fie finalizata cel mai tarziu in ultimul trimestru al acestui an. Programul prevede prospectiuni seismice 2D pe o suprafata de 190 de kilometri patrati si 3D pe o suprafata de 200 de kilometri patrati

Cei de la ADX Energy precizau atunci ca programul de lucru la care s-au angajat prevede achizitionarea de date seismice 2D si 3D si forarea a doua sonde de explorare pana in luna mai a anului 2015.

In septembrie 2012, australienii de la ADX Energy au semnat un contract de achizitie de date seismice 2D si 3D pentru concesiunea Parta cu compania romaneasca Prospectiuni SA, care anul trecut mai finalizase un proiect in zona respectiva.

Contractul de concesiune a perimetrului Parta a fost semnat de australieni cu Agentia Nationala pentru Resurse Minerale (ANRM) in ianuarie 2011.

La cât sunt estimate zăcămintele

Perimetrul Parta are o suprafata de 1.221 de kilometri patrati si este situat in vestul Romaniei, in apropiere de granita cu Serbia. Acesta contine 7 campuri de hidrocarburi considerate a fi fost exploatate superficial. Activitatea de explorare a fost intrerupta in prima parte a anilor ’80, cele mai multe sonde fiind forate in ani ’60 si ’70.

In urma lucrarilor geologice si geofizice derulate pana in prezent, ADX Energy estimeaza ca potentialul recuperabil cumulat al perimetrului se ridica la 47 de milioane de barili de petrol si 13,6 miliarde de metri cubi de gaze naturale.

Principalele tinte de foraj sunt situate la o adancime situata intre 800 si 2.000 de metri.

„Romania reprezinta o importanta oportunitate, in linie cu actuala strategie de dezvoltare a ADX, care isi focalizeaza tot mai mult resursele pe tinte de dezvoltare de substanta, care ofera perspective sigure, conditii financiare si fiscale excelente, materializare certa si transport direct al gazelor catre pietele europene”, subliniaza ADX Energy.

ADX Energy este operatorul concesiunii Parta si detine 50% din drepturi, cealalta jumatate fiind achizitionata de firma austriaca Rohöl-Aufsuchungs Aktiengesellschaft (RAG), prin acoperirea costurilor trecute ale proiectului si asumarea anticipata a unei parti din cele viitoare.

Un procent de 41,5% dintre români consideră că exploatarea gazelor de șist constituie un pericol pentru mediu și pentru oameni, iar 44,8% sunt de părere că exploatarea aurului cu cianuri la Roșia Montană este un pericol pentru România, potrivit unui sondaj de opinie efectuat în perioada 12-17 aprilie 2013 de către Agenția de Rating Politic, agenția acreditată de PNL și USL pentru realizarea sondajelor pentru selecția candidaților în 2011-2012.

La îmtrebarea „Dumneavoastră ce părere aveți: Exploatarea gazelor de șist - nou descoperite - este un pericol pentru mediu și oameni?”, un procent de 41,5% dintre cei intervievați au răspuns „E un pericol”, în vreme ce 21,9% au spus că nu e un pericol, iar 16% - că nu știu și nu pot aprecia.

Un procent important, de 20,3%, au răspuns că nu au auzit de acest subiect, iar 0,3% au refuzat să răspundă.

44,8% dintre participanții la sondaj au fost de părere că exploatarea aurului cu cianuri la Roșia Montană este un pericol pentru România, în vreme ce un procent de 35,3% au declarat că, dimpotrivă, este un beneficiu pentru România.

Un procent de 19,8% dintre cei intervievați au declarat că nu pot aprecia, iar 0,1% au refuzat să răspundă.

Guvernatorul BNR conduce în topul încrederii, urmat de Oprescu

Participanții la sondaj au fost întrebați dacă tind mai degrabă sau nu să aibă încredere într-o serie de lideri politici.

Răspunsurile l-au plasat pe primul loc pe guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, cu o cotă de încredere de 62,4%, urmat de primarul Capitalei, Sorin Oprescu (55,1%), Victor Ponta (50,7%), Regele Mihai (50,6%), Klaus Johannis (44,6%), Crin Antonescu (35,5%), Mircea Geoană (32,2%), Mihai Răzvan Ungureanu (30,8%), Traian Băsescu (23,0%), Vasile Blaga (22,2%) și Dan Diaconescu (18,5%).

La intenția de vot, a rezultat că principalele partide din USL, PSD și PNL, ar obține, cumulat, un procentaj mai mare dacă ar participa separat la alegeri (și nu în cadrul Uniunii), de 59,8%, din care 37,8% PSD și 22,0% PNL, în timp ce actualul USL ar obține 56,2%. PDL și Mișcarea Populară sunt creditate cu un procent de vot de circa 10%, respectiv circa 3%.     

Se menține pesimismul, dar și pro-europenismul

Potrivit Agenției de Rating Politic, sondajul a mai relevat că schimbarea puterii politice și rezultatul alegerilor locale din 2012 au contribuit la o modificare în sens pozitiv a percepției despre sistemul socio-politic în ansamblu, însă ulterior acesta tendință s-a inversat și a redevenit negativă.

În acest sens, a reieșit că viitorul este evaluat de către români într-un mod mai pesimist decât în urmă cu 9 luni, în timp ce situația materiala personală din prezent este evaluată ca stagnantă.

Peste 70% dintre români nu văd o rezolvare a crizei mai devreme de 2 ani, iar aproape 40% - nu mai devreme de 5 ani.

O altă concluzie a studiului este că problemele băncilor din Cipru afectează considerabil încrederea românilor în siguranța economiilor personale. Cu toate acestea, în ciuda întâmplărilor recente din zona euro, UE rămâne un punct de referință pozitiv.

„Românii regăsesc probabil în Europa sursa de prosperitate autentică”, spun autorii studiului.

Sondajul realizat de Agenția de Rating Politic în perioada 12 – 17 aprilie 2013 a fost unul telefonic, pe un eșantion stratificat, de 1.020 de persoane, cu selecție aleatorie a gospodăriilor și persoanelor. Au fost efectuate ponderări ale eșantionului la valorile cunoscute/reale din populație pentru variabilele sex, vârstă, mărime localitate și regiune.

Agenția de Rating Politic a mai realizat barometre similare în februarie 2011, decembrie 2011 și iulie 2012.

Guvernele din Uniunea Europeană și Parlamentul European au ajuns la o înțelegere cu privire la modificarea substanțială a directivei UE cu privire la reglementările contabile, modificare potrivit căreia companiile de petrol, gaze, minerit, energie și alte resurse naturale vor fi obligate să dezvăluie în detaliu toți banii pe care îi plătesc guvernelor europene ca urmare a lucrărilor de exploatare și producție derulate. Totuși, din formularea asupra căreia s-a convenit nu reiese limpede dacă respectivele companii vor fi obligate să dezvăluie și toate cheltuielile efectuate în beneficiul guvernelor înainte de demararea lucrărilor propriu-zise de explorare și exploatare, în scopul obținerii din partea autorităților statale a autorizațiilor, licențelor și contractelor de concesiune necesare.

Asta în condițiile în care, recent, o delegație compusă din manageri şi directori din Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM), Autoritatea Naţională de Reglemetare în domeniul Energiei (ANRM), inclusiv președintele ANRE, precum și din ministerele Economiei şi Mediului, a efectuat o vizită în Statele Unite, la invitația Agenției pentru Comerț și Dezvoltare a SUA, unde a asistat la demonstraţii tehnice de extragere a gazelor de şist derulate de companiile americane Halliburton, ExxonMobil, Chevron şi Cameron, toate cu activităţi în România.

O situație similară a survenit recent în Bulgaria, unde primarul orașului Dobrici a efectuat, în aceleași scopuri legate de gazele de șist, o vizită în SUA, la invitația ambasadei americane la Sofia. În replică, participanții la un miting de protest împotriva exploatării gazelor de șist prin fracturare hidraulică au cerut Procuraturii bulgare anchetarea primarului pentru conflict de interese.

Plăți dezvăluite în detaliu

Noua formă a directivei UE cu privire la reglementările contabile impune companiilor din petrol, gaze, minerit, energie și alte resurse naturale să facă publice toate plățile de peste 100.000 de euro efectuate către guvernele proprietare ale resurselor respective, pentru fiecare proiect de exploatare de astfel de resurse.

Plățile trebuie dezvăluite defalcat de către companii, pentru fiecare proiect de acest tip și pentru fiecare tip de plată. Tipurile de plăți care trebuie dezvăluite sunt următoarele: cotele-părți destinate guvernelor din veniturile rezultate din vânzarea producției, taxele pe profit, dividendele (acolo unde statele dețin participații la proiecte sau la companiile de exploatare), redevențele, bonusurile plătite în avans statelor, înainte de demararea exploatărilor, și orice alte tipuri de bonusuri plătite pe parcursul lucrărilor de explorare și exploatare, precum și „orice alte beneficii directe plătite guvernelor”.

„Aceste reglementări vor ajuta la crearea unui nou standard global de transparență în sectorul resurselor naturale. Având la dispoziție aceste informații, cetățenii țărilor bogate în resurse minerale vor putea trage la răspundere atât companiile, cât și guvernele, cu privire la deal-urile încheiate”, a declarat directorul biroului UE al Transparency International, Jana Mittermaier.

Fiecare companie va trebuie să raporteze public plățile efectuate către guverne pentru contracte, licențe, concesiuni și alte înțelegeri similare. Aici ar putea intra tarifele de utilizare a sistemelor naționale de conducte de gaze și petrol, dar și prețurile de închiriere a terenurilor și a diferitelor infrastructuri. Ideea este ca oricine să poată vedea online câți bani plătește o anumită companie autorităților dintr-un stat unde derulează operațiuni.

Forma modificată a normei ar putea intra în vigoare începând cu luna septembrie a acestui an.

„Acordul la care am ajuns va deschide o nouă eră a transparenței, într-o industrie care mult prea adesea a dat dovadă de opacitate, și va ajuta la combaterea evaziunii fiscale și a corupției”, a declarat comisarul european pentru piață internă, Michel Barnier, principalul inițiator al modificării legislative.

Ce nu le convine companiilor

Companiile din sectorul resurselor naturale susțin că sunt nemulțumite de gradul de detaliere al informațiilor care trebuie raportate, impus de noua formă a directivei, arătând că acesta ar putea deveni o povară administrativă, în condițiile în care nici măcar contabilitatea lor internă nu este atât de detaliată. În plus, firmele vor ca cele mai multe dintre aceste informații să rămână confidențiale, argumentând că este vorba în multe cazuri de secrete de business.

Firmele mai arată că dezvăluirea plăților efectuate către autoritățile unui stat pentru un proiect de exploatare de resurse naturale ar putea genera tensiuni politice în țările în care operează, întrucât ar scoate în evidență diferențe de sume plătite între diferite regiuni sau în împărțirea banilor între guvernele centrale și autoritățile locale.

Subiectul ar fi cu atât mai sensibil în cazul proiectelor derulate pe arii care traversează mai multe țări, cum sunt cele din zona Mării Caspice.

În plus, în ciuda unui lobby puternic al industriei, dar și al unora din statele membre UE, obligațiile de raportare prevăzute de noua formă a directivei UE nu va prevedea excepții pentru țările unde astfel de dezvăluiri sunt interzise de legislația națională. Germania și Marea Britanie au sprijinit o formă „îndulcită” a modificării legislative, care ar fi impus doar publicarea sumelor totale plătite guvernelor și autorităților locale, fără defalcare pe fiecare proiect în parte.

„Milioane de cetățeni vor putea acum să afle ce bani primesc guvernele lor de la companiile din sectorul resurselor naturale, să întrebe ce se face cu acești bani în interes public și să tragă la răspundere autoritățile dacă nu văd nici un beneficiu de pe urma acestor bani”, susțin cei de la Global Witness, unul dintre ONG-urile care au militat pentru această reformă.

Cum rămâne cu lobby-ul și „protocolul”?

Formulare asupra căreia s-a convenit în noua formă a directivei contabile europene („orice alte beneficii directe plătite guvernelor”) lasă în aer chestiunea dacă respectivele companii vor fi obligate să dezvăluie și toate cheltuielile efectuate în beneficiul guvernelor înainte de demararea lucrărilor propriu-zise de explorare și exploatare, în scopul obținerii din partea autorităților statale a autorizațiilor, licențelor și contractelor de concesiune necesare, cum ar fi cheltuielile de protocol.

Asta în condițiile în care, recent, o delegație compusă din manageri şi directori din Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM), Autoritatea Naţională de Reglemetare în domeniul Energiei (ANRM), inclusiv președintele ANRE, precum și din ministerele Economiei şi Mediului, a efectuat o vizită în Statele Unite, la invitația Agenției pentru Comerț și Dezvoltare a SUA, unde a asistat la demonstraţii tehnice de extragere a gazelor de şist derulate de companiile americane Halliburton, ExxonMobil, Chevron şi Cameron, toate cu activităţi în România.

„Este o misiune de contact în zona economică, în statul american Texas, deplasare organizată de USTDA (Agenţia pentru Comerţ şi Dezvoltare a SUA - n.r.)”, a declarat Havrileţ, citat de Mediafax.

O situație similară a survenit recent în Bulgaria, unde primarul orașului Dobrici a efectuat, în aceleași scopuri legate de gazele de șist, o vizită în SUA, la invitația ambasadei americane la Sofia, primarul susținând că a avut întâlniri de documentare cu autorități de reglementare în domeniu de peste ocean. În replică, participanții la un miting de protest împotriva exploatării gazelor de șist prin fracturare hidraulică au cerut Procuraturii bulgare anchetarea primarului pentru conflict de interese.

Protestatarii din Bulgaria, alături de cei din România

Manifestația de la Dobrici, din nord-estul Bulgariei, a avut ca țintă a protestelor potențiala utilizare a fracturării hidraulice pentru exploatarea zăcămintelor de gaze de șist în România și a avut loc în aceeași zi cu mitingurile de protest organizate în același scop la nord de Dunăre. O manifestație de solidaritate cu protestatarii din România a avut loc și în fața sediului ambasadei statului român de la Sofia.

În Bulgaria este în vigoare un moratoriu pe termen nelimitat asupra gazelor de șist, legiferat de Parlament anul trecut. Însă manifestanții de la Dobrici au declarat că se tem că încheierea moratoriului românesc asupra gazelor de șist și eventuala demarare a lucrărilor de explorare ar putea afecta regiunile bulgărești de lângă graniță, prin distrugerea solului și a resurselor de apă. 

Cu o zi înainte de decretarea moratoriului de către Parlament, autoritățile de la Sofia au revocat o licență de explorare pentru gaze de șist a americanilor de la Chevron, invocând faptul că aceștia au prezentat probe insuficiente cu privire la securitatea pentru mediu a fracturării hidraulice.

În România, Chevron intenţionează să înceapă în a doua jumătate a acestui an forarea unui puţ de explorare a gazelor de şist în judeţul Vaslui şi va iniţia studii seismice pentru cele trei perimetre din judeţul Constanţa. Populaţia din aceste zone se opune acestor demersuri, considerând că procedeele utilizate sunt dăunătoare mediului.

Cercetătorii americani de la University of Oklahoma, Columbia University și US Geological Survey au publicat, recent, un studiu care concluzionează că există o legătură între cutremurul de magnitudine 5,6 survenit în 2011 în statul Oklahoma și avântul fără precedent în regiune, în anii de dinaintea sinistrului, al activităților de exploatare a zăcămintelor de hidrocarburi, atât prin procedee clasice, cât și prin metoda fracturării hidraulice. Marea problemă este legată de felul în care sunt evacuate apele reziduale rezultate în urma lucrărilor de foraj, fie el convențional sau prin fracturare.

Cutremurul din 2011 s-a produs după ce, în anii anteriori, activitatea seismică în zonă a cunoscut o intensificare exponențială, care a coincis cu un adevărat boom al extracției de petrol și gaze, inclusiv din șisturi bituminoase, prin așa-numita metodă a forajului prin fracturare hidraulică.

Metoda fracturării hidraulice presupune pomparea la mare adâncime și cu mare presiune a milioane de litri de apă sărată, amestecată cu un „cocktail” de substanțe chimice, ce are ca efect sfărâmarea rocilor subterane și eliberarea hidrocarburilor. În urma procesului, apa reziduală trebuie evacuată, întrucât este plină de substanțe novice contaminante, iar acest lucru se face prin „depozitarea” ei în așa-numite puțuri de evacuare, săpate la mare adâncime. În fracturarea hidraulică sunt necesari 4.000 până la 22.000 de metri cubi de apă pentru fiecare sondă.

Ape reziduale rezultă și din forajul petrolier clasic, unde apa este folosită pentru a forța recuperarea resturilor de țiței din zăcăminte mature, aproape de epuizare.

Cercetătorii americani susțin că aceste puțuri de evacuare umplute cu apă reziduală amplifică, pe termen lung, riscul de producere a cutremurelor. Cu cât activitatea de extracție este mai intensă, cu atât este nevoie de săparea mai multor puțuri de evacuare și de depozitarea unor cantități din ce în ce mai mari de apă reziduală. De cele mai multe ori, pe post de puțuri de evacuare sunt utilizate sonde petroliere sau gazeifere vechi, dezafectate.

Presiune prea mare

Marea problemă este că, atunci când este pompată prea multă apă reziduală în aceste puțuri de evacuare, presiunea pusă pe plăcile subterane devine mult prea mare, acestea nu mai au nici un fel de spațiu de „relaxare”, iar singurul mod în care mai poate fi eliberată presiunea acumulată este cutremurul. 

Potrivit studiului, este interesant că, anterior cutremurului, în regiune, ape reziduale rezultate din foraj fuseseră pompate în puțuri petroliere abandonate timp de 17 ani, fără nici un incident. Ipoteza cercetătorilor este că, pe măsură ce apa reziduală umple tot mai multe compartimente subterane care anterior au fost ocupate de petrol, presiunea necesară pentru a menține mișcarea în jos a lichidului trebuie amplificată. De la un moment dat încolo, cantitatea de apă din puț este mai mare decât cea de petrol care fusese anterior acolo.

Astfel, din cauza presiunii, o falie subterană din regiune, cunoscută sub numele de falia Wilzetta, a cunoscut o deformare.

„Atunci când este pusă prea multă presiune asupra unei falii, echilibrul care ține falia în loc se rupe și atunci se produce cutremurul”, explică unul dintre co-autorii studiului, Heather Savage, geofizician la Columbia University.

Creșterea exponențială a numărului de cutremure din zona centrală a Statelor Unite este „aproape cu certitudine” legată de activitățile umane și poate fi pusă pe seama evacuării apelor reziduale rezultate din forajul petrolier, susțin și cei de la US Geological Survey. În ultimele trei decenii dinainte de anul 2000, în regiune se consemnau, în medie, 21 de evenimente seismice pe an. Numărul lor a avansat la 50 în 2009, 87 în 2010 și 134 în 2011.

În plus, polițele uzuale de asigurare a locuințelor și a altor construcții și proprietăți nu acoperă riscul de cutremur provocat în urma activităților de foraj petrolier.

Soluțiile vin prin inovație

Îngrijorările legate de amplificarea activității seismice au dus, de altfel, la interzicerea temporară în Marea Britanie a fracturării hidraulice. Moratoriul a luat sfârșit anul trecut, după adoptarea unor standarde de foraj, inclusiv a unei reguli potrivit căreia orice operațiune urmează să fie suspendată deîndată ce sunt consemnate evoluții seismice neobișnuite.

Din același motiv, industria americană de petrol și gaze caută soluții alternative de evacuare a apelor reziduale, care să nu prezinte riscuri seismice. Printre opțiunile posibile se numără reciclarea apelor reziduale, prin tratamente de purificare, astfel încât acestea să nu mai fie îngropate în puțuri petroliere dezafectate.

Potrivit unui studiu de anul trecut, necesitatea de a recicla apele reziduale rezultate din forajul prin fracturare hidraulică ar putea crea o industrie specializată în tratamentul acestor ape cu afaceri de 9 miliarde de dolari până în 2020, în Statele Unite. Aceste ape reziduale tratate ar urma să fie reutilizate tot în industria extractivă, nu și pentru alte destinații. 

O metodă de tratare de ultimă generație se află în prezent în studiu la University of Minnesota. Aceasta presupune purificarea apelor reziduale rezultate din fracturarea hidraulică cu ajutorul unor bacterii.

Cercetătorii din Minnesota au în vedere confecționarea de „mărgele” de silicon, de câțiva centimetri, care să aibă în interior bacterii care au capacitatea de a asimila substanțele chimice periculoase conținute în apele reziduale provenite de la forajul prin fracturare hidraulică. Aceste obiecte ar urma să fie montate în instalațiile de filtrare ale stațiilor de tratare a apei.

Monopolul de stat în domeniul petrolului și gazelor din Polonia, Polskie Górnictwo Naftowe i Gazownictwo (PGNiG), a anunțat că lucrările sale de explorare au dus la prima descoperire de gaze de șist a țării, prin sonda Lubocino-2H, adăugând că testările sunt încă în desfășurare, în vederea estimării cantității certe recuperabile de gaze conținute de zăcământul respectiv, estimare care ar putea fi făcută în următoarele câteva săptămâni.

„Sunt vești bune, care ar trebui să îi încurajeze pe investitori să continue să exploreze după gaze de șist în Polonia”, a declarat ministrul polonez al Trezoreriei, Mikolaj Budzanowski, citat de Warsaw Business Journal.

Declarația sa pare menită să întrețină speranța Poloniei de a deveni un lider european și regional în domeniul producției de gaze de șist, bazată pe estimări inițiale din 2011, care vorbeau despre rezerve de 5,3 mii de miliarde de metri cubi, ce i-ar fi permis să scape de dependența de importurile de gaze din Rusia și, totodată, i-ar fi oferit o sursă bogată de exporturi.

Ambiția polonezilor pare din ce în ce mai puțin realistă. Anul trecut, estimările din 2011 au fost reduse cu nu mai puțin de 90%, iar testele derulate de investitorii cu licențe de explorare nu au condus la rezultate pozitive.

Între timp, s-a dezvăluit că estimările inițiale se bazau pe date vechi, unele dintre ele din anii ’50, iar cele mai recente – din anii ’90. Institutul Geologic al Poloniei a anunțat, în ianuarie anul acesta, că primele estimări cu adevărat credibile cu privire la rezervele de gaze de șist ale Poloniei nu vor putea fi făcute decât cel mai devreme în 2014, când vor fi disponibile informații complete furnizate în urma derulării de lucrări de foraj orizontal.

Până în prezent, Polonia a acordat un număr total de 109 de licențe de explorare pentru gaze de șist, cele mai multe (16) fiind deținute de monopolul de stat PGNiG. Între timp, însă, o serie de investitori de top în domeniu, printre care gigantul american Exxon Mobil, au anunțat că renunță la licențe și se retrag din Polonia.

În plus, Polonia a lansat în dezbatere publică o serie de propuneri controversate de modificare a legislației în domeniu. Cele mai mari nemulțumiri le-a stârnit cea potrivit căreia licitațiile de acordare a licențelor de exploatare vor fi organizate separat de cele pentru licențe de explorare, ceea ce înseamnă că acele companii care derulează lucrări de explorare s-ar confrunta cu riscul de a fi investit degeaba în acestea, în caz că nu obțin și licențe de exploatare.

O altă îngrijorare a investitorilor se leagă de planul polonez de creare a unei companii de stat în domeniul gazelor de șist, care să preia obligatoriu participații în toate concesiunile care vor fi acordate de Polonia, pe model norvegian. Companiile private se tem că, în acest fel, vor fi nevoite să suporte costuri mai mari decât rata de impozitare de 40% din profit anunțată de guvernul de la Varșovia, laolaltă cu relaxarea reglementărilor de mediu.

La rândul lor, organizațiile de protecție a mediului susțin că investitorii din domeniu nu sunt pregătiți tehnic suficient pentru exploatarea de zăcăminte de gaze de șist, că nu s-au efectuat studii de impact de mediu suficient de serioase, că autoritățile de mediu din Polonia nici nu au la dispoziție suficiente instrumente pentru a derula aceste studii și că firmele de petrol și gaze refuză  să participe la dezbateri cu localnicii din zonele unde ar urma să se extragă gaze de șist.  

Moratoriul instituit în România asupra gazelor de șist a expirat în luna decembrie a anului trecut și nu a fost reînnoit, a declarat, marți, premierul Victor Ponta, declarația sa fiind prima recunoaștere publică a acestei decizii. El a adăugat că ar putea dura patru până la cinci ani până să poată fi estimată producția potențială de gaze de șist a României.

„Moratoriul a expirat în decembrie și nu a fost reînnoit. Dacă se vor găsi gaze de șist în România, sunt convins că tehnologia de explorare va progresa suficient de mult în patru sau cinci ani astfel încât să poată primi toate avizele de mediu necesare”, a spus Ponta, într-un interviu video live pe site-ul ziarului Adevărul, citat și de Bloomberg.

„Nu sunt fanatic anti-rus, dar dacă pot fi independent energetic, să nu mai plătim către Gazprom, nu mă supăr”, a adăugat Ponta.

În mai 2012, după învestire și cu câteva luni înainte de alegerile parlamentare din decembrie, Guvernul Ponta a impus un moratoriu pe extracţia de gaze de şist până la finalizarea studiilor europene privind impactul fracturării hidraulice asupra mediului.

Astfel, în programul de guvernare, Guvernul Ponta îşi propunea „instituirea imediată a unui moratoriu privind exploatarea gazelor de şist până la finalizarea studiilor ce se află în derulare la nivel european privind impactul asupra mediului prin procedeul de fracţionare hidraulică”.

Prevederea se afla în cadrul capitolului privind protecţia mediului înconjurător. În luna iunie 2012, premierul Ponta a declarat că Guvernul vrea să amâne până după alegerile parlamentare deciziile privind gazele de şist.

Nu există norme unitare în UE, dar se fac presiuni în acest sens

Metoda fracturării hidraulice presupune pomparea la mare adâncime și cu mare presiune a milioane de litri de apă sărată, amestecată cu un „cocktail” de substanțe chimice, ce are ca efect sfărâmarea rocilor subterane și eliberarea gazului natural. Metoda prezintă riscuri de mediu, cum ar fi cel legat de poluarea rezervelor subterane de apă.

În Uniunea Europeană nu există în prezent norme unitare cu privire acest subiect, problematica fiind lăsată la latitudinea statelor membre. Unele guverne naționale, cum ar fi cel francez sau cel bulgar, au interzis explorarea și exploatarea gazelor de șist prin fracturare hidraulică.

În decembrie anul trecut, Comisia Europeană a lansat o consultare publică privind dezvoltarea pe viitor în Europa a unor proiecte de exploatare a combustibililor fosili neconvenționali, cum ar fi gazele de șist.

Uniunea Europeană trebuie să aibă o poziție unitară în problema gazelor de șist, întrucât, în caz contrar, Europa riscă dezindustrializarea, a declarat, recent, CEO-ul OMV, Gerhard Roiss, într-un interviu pentru Financial Times.

El a afirmat că opoziţia manifestată de opinia publică din Europa față de tehnologia fracturării hidraulice arată că este necesar sprijinul autorităților comunitare, pentru ca statele să fie „acoperite” din punct de vedere politic și, astfel, să își poată permite să cerceteze modalităţile de utilizare a acestei tehnologii.

„Avem nevoie de o poziţie europeană mai puternică şi nu de abordări diferite de la stat la stat. Nu acesta este drumul de urmat. Temerile publice sunt atât de mari încât fără un fel de <umbrelă> europeană va fi foarte greu pentru guverne să facă ceva în acest sector”, a explicat directorul general al OMV.

Eşecul exploatării de către Europa a gazelor de şist, a căror prezență este confirmată în cel puţin 15 ţări de pe continent, va pune companiile europene într-un dezavantaj concurenţial faţă de rivalele din Asia şi SUA, iar Europa se va confrunta cu pierderi de locuri de muncă şi investiţii, a avertizat Roiss.

„Oamenii nu realizează că se pierd locuri de muncă din cauza lipsei investiţiilor. Dezindustrializarea ar putea să nu fie vizibilă acum, dar atunci când va surveni, va fi prea târziu. Trebuie să ne amintim că economia Europei concurează cu China şi SUA. Trebuie să vedem imaginea de ansamblu, dincolo de discuţiile privind poluarea. Dar acest echilibru nu există, deoarece politicile noastre în Europa sunt pe termen prea scurt şi sunt prea populiste”, a mai spus Gerhard Roiss.

La rândul său, comisarul european pentru energie, Gunther Oettinger, a declarat că UE lucrează la un set de recomandări în domeniul tehnic şi al mediului pe care statele membre le-ar putea impune companiilor din sectorul gazelor de şist, dar a precizat că UE nu poate forţa ţările membre să renunţe la interdicțiile asupra exploatării acestei resurse.

„Putem ajunge la un acord privind standardele, dar după aceea deciziile sunt la latitudinea statelor membre. Avem nevoie de acţiuni de pionierat şi de proiecte demonstrative, care ar trebui să ducă la un nivel mai ridicat de acceptare de către opinia publică a exploatării gazelor de şist”, a explicat Oettinger.

Rusia importă masiv tehnologie din Statele Unite, care să-i permită să folosească fracturarea hidraulică și forajul orizontal în industria extractivă, în scopul de a stoarce de resurse câmpuri petroliere îmbătrânite, date în exploatare pe vremea Uniunii Sovietice, dar care mai pot încă aduce încasări de miliarde de dolari companiilor ruse de stat și trezoreriei Kremlinului.

TNK-BP, cel de-al treilea cel mai mare producător de petrol al Rusiei, va utiliza metoda fracturării hidraulice, în combinație cu forajul orizontal, la aproape jumătate dintre sondele pe care le va fora anul acesta, ceea ce reprezintă o creștere de 6 ori în doar 2 ani, a anunțat compania. Rosneft, Lukoil și Gazprom au planuri similare.

Fracturarea hidraulică, procesul prin care se pompează la mare adâncime și cu mare presiune milioane de litri de apă sărată și nisip, amestecate cu un „cocktail” de substanțe chimice, ce are ca efect sfărâmarea rocilor subterane și eliberarea hidrocarburilor vizate, este utilizată de ceva timp de de ruși în Siberia, pentru stimularea producției. Ceea ce este relativ nou este folosirea concomitentă a forajului orizontal, care presupune „culcarea” frezei de foraj la 90 de grade, pentru ca aceasta să pătrundă prin cât mai multe roci purtătoare de petrol.

Cele două metode, fracturarea hidraulică și forajul orizontal, au fost puse la punct în Statele Unite, în scopul de a face viabilă economic exploatarea zăcămintelor de hidrocarburi din șisturi bituminoase. În Rusia, utilizarea lor a făcut ca producătorii să recupereze cu 15% mai mult țiței din câmpuri petroliere vechi, date în exploatare pe vremea Uniunii Sovietice.

„Este o mare schimbare în felul în care companiile abordează producția, schimbare care s-a produs în ultimul an și jumătate. Am făcut un progres imens”, spune vice-CEO-ul Gazprom Neft.

Trebuie îndepliniți indicatorii de plan

Creșterea extracțiilor din câmpuri vechi de decenii este necesară pentru menținerea producției de țiței a Rusiei la 10 milioane de barili pe zi pentru al patrulea an la rând, nivel situat peste cele consemnate de Arabia Saudită și Statele Unite, spune Cliff Kupchan, analist la Eurasia Group. Pe lângă statul rus, care își încasează jumătate din veniturile anuale din petrol și gaze, au de câștigat de pe urma aplicării pe scară largă a fracturării hidraulice și a forajului orizontal furnizorii de echipamente speciale necesare acestor metode, cum ar fi Schlumberger Ltd., Weatherford Ltd. și C.A.T. Oil AG.  

„Rosneft devine o companie din ce în ce mai avansată din punct de vedere tehnologic”, a declarat CEO-ul celui mai mare producător de petrol al Rusiei, Igor Sechin, într-un discurs susținut la Houston luna aceasta.

Rosneft, controlată de statul rus, va folosi fracturarea hidraulică la 50 de sonde anul acesta, față de doar 3 în 2012. Gazprom Neft, divizia petrolieră a Gazprom, își va dubla în 2013 numărul de sonde unde va folosi metoda respectivă.

Lukoil, al doilea producător de petrol al Rusiei, are în plan folosirea fracturării hidraulice la 55 de sonde orizontale în următorii nouă ani, pentru a majora cu 15% producția extrasă la Urevskoe, un câmp din Siberia unde se extrag în prezent 60.000 de barili pe zi și care a fost dat în exploatare în 1970.

Rusia și SUA colaborează

„Toată lumea folosește acum forajul orizontal și fracturarea hidraulică, pentru că sunt cele mai directe și mai eficiente metode de maximizare a randamentelor”, spune Lev Snikov, partener la Greenwich Capital din Moscova.

Fracturarea hidraulică a permis exploatarea unor rezerve de gaze naturale ale Statelor Unite pe care, anterior, industria le considera inutile, întrucât era mult prea dificilă și costisitoare, și deci nerentabilă, recuperarea lor prin metode clasice. În acest fel, SUA a detronat Rusia din poziția de lider mondial în producția de gaze naturale. Forajul orizontal a potențat eficiența fracturării hidraulice prin faptul că a permis accesul la o cantitate mai mare de roci purtătoare de gaze.

Producția de petrol a Statelor Unite a ajuns la 7 milioane de barili pe zi în decembrie 2012, cel mai mare nivel din ultimii 20 de ani, reducând cererea de importuri de țiței, potrivit US Energy Information Administration.

Pe măsură ce producția americană de hidrocarburi avansează, președintele Rusiei, Vladimir Putin, le-a trasat petroliștilor ruși sarcina de a menține producția la peste 10 milioane de barili pe zi. Aceasta a ajuns la un record post-sovietic de 10,4 barili pe zi în septembrie 2012 și va stagna sau va crește strict marginal anul acesta, potrivit vicepremierului Arkadi Dvorkovici, responsabil cu chestiuni legate de energie.

Furnizorii de echipamente și servicii pentru industria petrolieră pun și ei umărul la amânarea reducerii producției extrase de Rusia din actualele câmpuri de țiței, exportându-le rușilor tehnologie și know-how. Printre cele mai importante astfel de companii se numără firme americane cum ar fi Schlumberger și Weatherford, dar și jucătorul rus C.A.T. Oil.

De exemplu, Schlumberger poate pune la dispoziția petroliștilor interesați un număr de 12 așa-numite „flote de fracturare hidraulică”, conținând atât echipamentele, cât și muncitorii necesari. Rușii de la C.A.T. susțin că dețin 15.

Se va trece la exploatarea șisturilor bituminoase

Boom-ul forajului orizontal va face ca numărul de metri forați anual să crească cu 40% până la sfârșitul acestui deceniu, potrivit unui raport de cercetare al Renaissance Capital.

„Sub conducerea lui Putin, Rusia este hotărâtă să își mențină nivelul producției de hidrocarburi”, conchide Kupchan de la Eurasia Group.

Piața crește extrem de rapid. Lukoil nu a folosit deloc fracturarea hidraulică și forajul orizontal în Siberia până în 2011, potrivit unui oficial al companiei. De atunci, a săpat 215 astfel de sonde, majorându-și în acest fel producția cu 19 milioane de barili, și plănuiește forarea altor 450 în următorii 3 ani.

TNK-BP, care este în curs de a fi achiziționată de către Rosneft, are în plan forarea, anul acesta, a 102 sonde orizontale, unde se va folosi fracturarea hidraulică, dublu față de 2012 și reprezentând aproape jumătate din totalul sondelor sale noi din 2013. 

În timp, fracturarea hidraulică și forajul orizontal nu vor mai fi folosite doar la stoarcerea de hidrocarburi a câmpurilor vechi, ci și la dezvoltarea zăcămintelor neconvenționale. 

Câmpul de șisturi bituminoase Bazhenov, egal ca dimensiune cu Franța, aflat sub câmpurile petroliere aflate în producție din Siberia, conține mai mult țiței decât rezervele Arabiei Saudite, potrivit autorității ruse însărcinate cu chestiuni legate de resursele subsolului. Geologia sa este similară cu cea a șisturilor Bakken din Dakota de Nord din SUA, unde producția s-a dublat în ultimii doi ani, la 700.000 de barili pe zi.

Gazprom Neft și partenerul său de consorțiu, Royal Dutch Shell, vor investi 200 de milioane de dolari în următorii trei ani în regiunea Salym a câmpului Bazhenov, iar americanii de la Exxon Mobil și rușii de la Rosneft intenționează și ei să deruleze lucrări de explorare în regiune.

Japonia și India, cele mai mari consumatoare de energie din Asia după China, mai au puțin și capătă acces la zăcămintele de gaze naturale prinse în straturile de gheață de sub fundul oceanului, zăcăminte care s-ar putea dovedi atât de abundente încât ar putea depăși rezervele mondiale de hidrocarburi fosile cunoscute ca certe în prezent. 

Compania japoneză Japan Oil, Gas & Metals National Corp a anunțat în urmă cu două zile că a reușit să producă gaz în ceea ce a constituit primul test offshore de extracție din adâncurile înghețate ale oceanului.

De asemenea, un consorțiu de companii indiene, printre care Oil & Natural Gas Corp, cel mai mare explorator al Indiei, urmează să execute foraje pe coasta estică a Indiei anul acesta, în încercarea de a extrage gaze naturale din aceeași sursă, potrivit unor oficiali ai autorității de reglementare în domeniu de la New Delhi, citați de Bloomberg.

Țările asiatice se străduiesc să țină pasul cu America de Nord, unde descoperirile de gaze naturale și petrol în șisturi și nisipuri bituminoase au declanșat o adevărată revoluție energetică, ce are toate șansele să asigure în curând independența energetică a Statelor Unite și a Canadei.

Pe de altă parte, în timp ce șisturile bituminoase se găsesc doar în anumite regiuni ale globului, structurile de carbon înghețat amestecat cu apă, numite hidrați de metan, sunt de găsit aproape peste tot sub fundul oceanelor. Problema cea mare este că, momentan, nu este pusă la punct nici o tehnologie capabilă să extragă gazele de acolo la scară industrială și în condiții de rentabilitate economică.

Sub ce formă se găsesc resursele

„Hidrații de metan sunt peste tot, inclusiv în câteva dintre cele mai dinamice economii ale momentului. Dacă tehnologia necesară pentru extragerea lor va fi dezvoltată, va modifica radical piața gazelor naturale. Actuala epocă de aur a gazelor va ține mult mai mult în aceste condiții”, spune Will Pearson, directorul departamentului de energie și resurse naturale de la Eurasia Group din Londra.

Hidrații de metan reprezintă cristale de molecule de metan, înconjurate de o „cușcă” de molecule de apă. Structurile sunt stabile la temperaturi joase și presiuni mari, iar riscul cel mai mare este că se pot dezintegra foarte ușor atunci când sunt extrase din mediul lor natural și supuse unor alte condiții ambiante.

Estimările inițiale sugerează că zăcămintele totale de carbon din hidrați reprezintă dublul resurselor mondiale certe de petrol, gaze și cărbune, potrivit unui raport din ianuarie anul acesta al US Geological Survey. Rezervele totale dovedite de gaze naturale ale lumii se cifrau la 208,4 mii de miliarde de metri cubi la finalul lui 2011, potrivit BP Plc. 

Molecule de gaz „încuiate” în gheață au mai fost descoperite în solurile permament înghețate (permafrost) din America de Nord și în Golful Mexico.

Potrivit estimărilor autorității de reglementare în energie din India, rezervele de gaze înghețate la care indienii încearcă să capete acces se cifrează la 1,894 mii de miliarde de metri cubi, în vreme ce acelea pentru care se luptă Japonia ar satisface cererea internă a țării pe 100 de ani, conform companiei de stat Japan Oil, Gas & Metals National Corp.

„Hidrații de metan ar da Japoniei în sfârșit o sursă proprie de energie și, deci, mai multă independență. Întrebarea care se pune este dacă exploatarea lor poate fi viabilă din punct de vedere economic”, spune Tornoo Suzuki, profesor emerit la Tokyo Insitute of Technology, care face un studiu despre zăcămintele de hidrați de metan de pe coasta prefecturii Kochi.

Exploatare riscantă și plină de necunoscute

India, care a descoperit hidrați de metan în Golful Bengal, pe coasta sa estică, va săpa câteva puțuri de explorare și va efectua o serie de teste pentru a putea estima dimensiunile zăcămintelor. Savanții indieni au descoperit chiar și urme de gaze naturale convenționale sub straturile de hidrați de metan de pe fundul oceanului. 

În Japonia, în faza de testare, au fost extrase gaze din hidrați de metan la circa 50 de kilometri de coastra principalei insule a țării, Honshu. Zăcămintele de acolo ar putea conține circa 40 de mii de miliarde de metri cubi de metan, echivalentul importurilor de gaze lichefiate pe 11 ani ale Japoniei.

Japonezii își propun să înceapă exploatarea comercială a acestor zăcăminte în jurul anului 2018. Japonia a utilizat o metodă de depresurizare în cadrul ultimelor teste derulate, o tehnologie pe care a mai folosit-o, în parteneriat cu Canada, în permafrost-ul canadian, în 2008, în ceea ce japonezii susțin că a fost primul proces continuu și stabil de producție din sedimente înghețate de gaz.

Succesul testului offshore nu garantează viabilitatea producției comerciale, din cauza duratei scurte a producției, spune Yuji Morita, cercetător principal la Institutul de Economie a Energiei al Japoniei. Costurile de producție nu vor fi o problemă în etapa premergătoare comercializării, susține acesta.

„Hidrații conțin imense cantități de metan, ceea ce are implicații majore pentru resursele de energie ale planetei și pentru evoluția climei, Însă deocamdată înțelegem foarte puțin morfologia lor, precum și potențialul lor impact asupra mediului. Extracția lor ar putea asigura resurse uriașe de energie”, scrie în ultimul raport al US Geological Survey.

Companiile care derulează lucrări de explorare trebuie să evite eliberarea de cantități mari de metan din hidrați în aer și în apa oceanelor. Metanul este atât de eficient în a înmagazina căldură încât este de 10 ori mai puternic decât dioxidul de carbon în ceea ce privește efectul de seră pe care îl generează. Topirea gheții riscă să reducă presiunea care este exercitată asupra hidraților, ceea ce are ca rezultat scurgerea gazelor din interiorul acestora.

Un studiu publicat de revista Nature în decembrie 2011 arată că lichefierea graduală a permafrostului poate elibera echivalentul a 380 de miliarde de tone de dioxid de carbon în acest secol, dacă Oceanul arctic se încălzește cu 7,5 grade Celsius. Cantitatea respectivă ar conține foarte mult metan, ceea ce ar crește temperaturile.

Goană disperată după resurse de energie

Toate statele lumii se află în căutarea de noi surse de energie, ca urmare a creșterii cererii. China, cel mai mare consumator de energie al lumii, încearcă să obțină tehnologia necesară exploatării unui zăcământ de gaze de șist, cel mai mare al lumii, și creșterii producției de cărbune.

India importă peste 75% din necesarul său de țiței brut și un sfert din consumul său de gaze naturale, în timp ce Japonia cumpără din exterior întreaga cantitate de petrol și gaze de care are nevoie și îmcearcă să găsească modalități pentru a se elibera de dependența de țițeiul provenit din Orientul Mijlociu.

„Țările care încearcă să profite de această oportunitate sunt cele cu producție limitată de petrol și gaze convenționale. Hidrații de metan rămân o problemă complicată, printre altele din cauza localizării lor offshore”, conchide Nathan Piper, analist la RBC Capital Markets din Edinburgh.

Uniunea Europeană trebuie să aibă o poziție unitară în problema gazelor de șist, întrucât, în caz contrar, Europa riscă dezindustrializarea, a declarat CEO-ul OMV, Gerhard Roiss, într-un interviu pentru Financial Times.

Tehnologia avansată a fracturării hidraulice a formaţiunilor stâncoase solide a permis SUA să exploateze rezerve uriaşe de gaze, inaccesibile înainte, ceea ce a dus la scăderea preţurilor şi a dat posibilitatea companiilor să aibă acces la surse foarte ieftine de energie. Gazele de şist necesită utilizarea unei tehnici de forare neconvenţionale, denumită fracturare hidraulică, criticată de organizaţiile de protecţie a mediului pentru că, printre altele, poluează rezervele de apă.

Spre deosebire de SUA, Europa a fost mult mai reticentă în adoptarea noilor tehnologii, în câteva state, cum ar fi Franţa şi Bulgaria, impunându-se moratorii asupra exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică. Metoda presupune pomparea la mare adâncime și cu mare presiune a milioane de litri de apă sărată, amestecată cu un „cocktail” de substanțe chimice, ce are ca efect sfărâmarea rocilor subterane și eliberarea gazului natural.

Astfel, companiile europene trebuie să plătească de patru ori mai mult pentru gaze decât firmele din SUA, scrie Financial Times.

Cer sprijinul autorităților europene

Gerhard Roiss a afirmat că opoziţia manifestată de opinia publică din Europa față de tehnologia fracturării hidraulice arată că este necesar sprijinul autorităților comunitare, pentru ca statele să fie „acoperite” din punct de vedere politic și, astfel, să își poată permite să cerceteze modalităţile de utilizare a acestei tehnologii.

„Avem nevoie de o poziţie europeană mai puternică şi nu de abordări diferite de la stat la stat. Nu acesta este drumul de urmat. Temerile publice sunt atât de mari încât fără un fel de <umbrelă> europeană va fi foarte greu pentru guverne să facă ceva în acest sector”, a explicat directorul general al OMV.

Eşecul exploatării de către Europa a gazelor de şist, a căror prezență este confirmată în cel puţin 15 ţări de pe continent, va pune companiile europene într-un dezavantaj concurenţial faţă de rivalele din Asia şi SUA, iar Europa se va confrunta cu pierderi de locuri de muncă şi investiţii, a avertizat Roiss.

„Oamenii nu realizează că se pierd locuri de muncă din cauza lipsei investiţiilor. Dezindustrializarea ar putea să nu fie vizibilă acum, dar atunci când va surveni, va fi prea târziu. Trebuie să ne amintim că economia Europei concurează cu China şi SUA. Trebuie să vedem imaginea de ansamblu, dincolo de discuţiile privind poluarea. Dar acest echilibru nu există, deoarece politicile noastre în Europa sunt pe termen prea scurt şi sunt prea populiste”, a mai spus Gerhard Roiss.

UE nu poate obliga statele membre să renunțe la interdicții

Comisarul european pentru energie, Gunther Oettinger, a declarat că UE lucrează la un set de recomandări în domeniul tehnic şi al mediului pe care statele membre le-ar putea impune companiilor din sectorul gazelor de şist, dar a precizat că UE nu poate forţa ţările membre să renunţe la interdicțiile asupra exploatării acestei resurse.

„Putem ajunge la un acord privind standardele, dar după aceea deciziile sunt la latitudinea statelor membre. Avem nevoie de acţiuni de pionierat şi de proiecte demonstrative, care ar trebui să ducă la un nivel mai ridicat de acceptare de către opinia publică a exploatării gazelor de şist”, a explicat Oettinger.

În ultimele luni, producătorii europeni au început să dezbată din ce în ce mai mult problema diferenţelor de preţ la energie între Europa şi SUA. Wolfgang Eder, şeful producătorului austriac de oţel Voestalpine, a declarat, pentru Financial Times, că producătorii europeni plătesc până la de patru ori mai mult pentru gaze şi cu 50% mai mult pentru electricitate decât rivalele din SUA.

Voestalpine intenţionează să deschidă în 2016 o unitate de producere a oţelului în America de Nord, pentru a beneficia de costurile mai scăzute de pe cealaltă parte a Atlanticului. Dacă diferenţa între preţul energiei din Europa şi SUA nu va scădea, Wolfgang Eder a declarat că se aşteaptă ca şi alte companii, mari consumatoare de energie, să urmeze exemplul Voestalpine.

Autoritățile americane ar trebui să ia măsuri în direcția ridicării interdicției impuse companiilor petroliere locale de a exporta țiței, interdicție care, cu scurte perioade de întrerupere, este în vigoare din 1975 încoace, a declarat CEO-ul ConocoPhillips, Ryan Lance.

Dezvoltarea exploatărilor de hidrocarburi din șisturi bituminoase este suficient de rapidă, astfel încât Statele Unite vor deveni un exportator net de energie în următorii 10 ani, a spus Lance, la un eveniment de specialitate. El a adăugat că guvernul federal al SUA nu ar trebui să se pună în calea dezvoltării industriei și a arătat că ar trebui acordate autorizații de export pentru gaze naturale lichefiate și, eventual, chiar și pentru petrol, potrivit The Wall Street Journal.

„Trăim într-o lume interdependentă, interconectată, care are nevoie de schimburi comerciale libere. Asta înseamnă că ar trebui permise exporturile de gaze naturale lichefiate și, de la un moment dat încolo, chiar și cele de petrol”, a spus Lance.

În 2011, valoarea exporturilor americane de produse petroliere a depășit-o pe cea a importurilor pentru prima oară în ultimii 60 de ani, potrivit datelor US Energy Information Administration. Iar în decembrie 2012, Statele Unite au importat mai puțin țiței decât în oricare din lunile ultimilor mai bine de 10 ani.

Pe de altă parte, o serie de reglementări interzic exportul celor mai multe sortimente de țiței brut, cu mici excepții, cum ar fi petrolul produs în anumite regiuni din Alaska sau anumite soiuri de țiței rezervate pentru livrare către Canada. Practic, cu scurte perioade de întrerupere,exporturile de țiței sunt interzise în Statele Unite din 1975 încoace.

Măsura a fost luată atunci pentru a contracara efectele embargoului instituit de statele membre OPEC asupra livrărilor de petrol către SUA, care, alături de plafoanele de preț impuse de administrația de la Washington, au creat o penurie dramatică de petrol și produse petroliere în Statele Unite. 

CEO-ul ConocoPhillips a explicat că, de exemplu, sortimentul de țiței Light Sweet Crude, cu cea mai mare puritate și de cea mai bună calitate, ar putea fi exportat în Europa, America de Sud și Mexic, unde există capacități specializate de rafinare a acestuia. Asta pentru că avântul exploatărilor de Light Sweet Crude din șisturi bituminoase a dus la supraofertă în Statele Unite, întrucât dezvoltarea infrastructurii locale necesare procesării și transportului acestui sortiment nu a fost nici pe departe la fel de rapidă.  

Cine poate să pronunțe „șist”, are o slujbă

Supraoferta de gaze naturale survenită ca urmare a avântului exploatărilor prin fracturarea hidraulică a șisturilor bituminoase a deschis perspectiva exporturilor de gaze lichefiate de către SUA, în condițiile în care prețurile la gaze pe piața americană au scăzut dramatic de la maximele atinse în 2008. Acestea sunt acum printre cele mai mici din lume, fiind extrem de atractive pentru cumpărătorii din Asia și Europa.

Însă producătorii americani de gaze naturale așteaptă încă aprobare din partea guvernului pentru a putea exporta gaze naturale lichefiate în state precum Japonia, cu care SUA nu au încheiate acorduri de liber-schimb.

Unele voci, însă, în special din industria chimică locală, au exprimat îngrijorări cu privire la riscul de scumpire a gazelor naturale pentru cumpărătorii americani, ca urmare a reducerii ofertei interne din cauza exporturilor, cu efecte negative asupra industriei americane, a cărei resuscitare din ultima vreme se bazează în bună măsură pe accesul la gaze naturale ieftine.

„Aceste temeri sunt cu totul nefondate. Resursele dovedite de gaze naturale ale SUA ajung poate și pentru o sută de ani”, a declarat Ryan Lance.

El a mai spus că extragerea de hidrocarburi din formațiuni neconvenționale, cum ar fi șisturile bituminoase, au reprezentat un punct de cotitură pentru ConocoPhillips și pentru întreaga industrie petrolieră, modificând relațiile dintre companii și state. Deși a făcut un apel la autoritățile SUA să nu împovăreze sectorul de petrol și gaze cu reglementări și taxe, el a atras totuși atenția că industria energetică trebuie la rândul ei să facă tot ce ține de ea pentru a avea o imagine bună.

„Există riscul ca societatea să nu vadă potențialul de dezvoltare al șisturilor din cauza dezinformării și a fricii, ceea ce ar însemna că s-ar pierde o importantă sursă de creștere economică și de creare de locuri de muncă. În Statele Unite, cine poate să pronunțe <șist>, are o slujbă”, a conchis Lance.

Ministerul Economiei susține că lucrările de construcție la conducta de gaze Iași-Ungheni vor începe în luna mai a acestui an și estimează că aceasta va fi și finalizată în 2013.

Declarația a fost făcută de ministrul delegat pentru Energie, Constantin Niță, cu ocazia unei întâlniri cu ambasadorul Poloniei la Bucureşti, Marek Szczygiel.

„În cadrul întâlnirii, ministrul Constantin Niţă a precizat că în luna mai vor începe lucrările la conducta Iași-Ungheni, estimând că aceasta va fi finalizată până la sfârșitul acestui an. Dezvoltarea interconexiunilor reţelelor de gaze și electricitate reprezintă un element cheie în atingerea securităţii energetice la nivel regional. Ambele părţi și-au reafirmat sprijinul pentru dezvoltarea proiectului Nabucco ca parte importantă a procesului de diversificare a surselor de aprovizionare”, se arată într-un comunicat al Ministerului Economiei.

În iulie anul trecut, premierii celor două țări implicate în proiect, Victor Ponta și Vlad Filat, anunțau, într-o declarație comună, că gazoductul Iaşi-Ungheni, prin care vor fi interconectate sistemele de gaze ale României şi Republicii Moldova, va fi funcţional până la finele anului viitor, termenul propus fiind 1 decembrie 2013.

Cu două luni înainte, preşedintele Traian Băsescu declara că finalizarea gazoductului Iaşi-Ungheni, prin care se vor interconecta sistemele de gaze ale României şi Republicii Moldova, are ca termen a doua parte a anului 2014.

Conducta de gaze va asigura un tranzit de 1,5 miliarde metri cubi anual pe ruta Iaşi-Ungheni.

Costurile de construcţie sunt estimate la 20 milioane euro, din care partea României va fi de circa 12 milioane euro.

Polonia – model pentru România și în energie

Ambasadorul polonez Marek Szczygiel a făcut o prezentare a proiectului polonez, cu impact regional, care vizează dezvoltarea terminalului pentru gaze lichefiate. Finalizarea acestui proiect va contribui la creşterea gradului de independenţă energetică a Poloniei, terminalul urmând să fie interconectat la o reţea de transport care să asigure distribuţia către ţările Europei Centrale și de Est.

În ceea ce privește activităţile de explorare și exploatare a resurselor convenţionale și neconvenţionale, cele două părţi si-au reiterat angajamentul privind o colaborare aplicată în elaborarea politicilor care vizează acest sector. În acest sens, un prim pas îl reprezintă o potenţială vizită la Varșovia a Ministrului delegat pentru Energie, Constantin Niţă.

,,Polonia reprezintă o ţară de referinţă pentru România din punct de vedere al valorificării oportunităţilor economice. Faptul că sunt avansaţi în procesul de elaborare a legislaţiei privind sectorul de petrol și gaze, poate fi un element ajutător pentru România, în contextul în care mizăm pe valorificarea la capacitate maximă a potenţialului acestor două resurse pe termen mediu și lung. În plus, este vital să dezvoltăm parteneriate puternice la nivel regional, care să contribuie la o exprimare unitară în Uniunea Europeană”, a declarat Constantin Niţă.

Modificarea legislației privind gazele de șist

La jumătatea lunii trecute, ministerul polonez de profil a anunțat că intenționează să relaxeze reglementările de mediu în materie pentru a încuraja avansul mai rapid al lucrărilor de explorare pentru gaze de șist și pentru a reduce costurile investitorilor implicați în astfel de proiecte.

O serie de reguli vor fi clarificate, iar studiile de impact de mediu vor fi solicitate doar pentru spațiile propriu-zise de foraj, spre deosebire de legislația actuală, care impune efectuarea de astfel de studii pentru întreaga suprafață a unei concesiuni.

De asemenea, dezvoltatorii nu vor mai fi obligați să obțină noi autorizații de fiecare dată când vor să foreze mai adânc și în direcții diferite față de planurile inițiale, aprobate prin licențele de explorare. Polonia a acordat până în prezent 113 licențe de explorare pentru gaze de șist.

Potrivit noilor reglementări, companiile vor putea fora până la o adâncime de 5.000 de metri fără a a mai avea nevoie de nici un fel de autorizări suplimentare, care sunt prevăzute de legislația încă în vigoare. Aceste autorizări vor fi în schimb necesare în etapa producției propriu-zise de gaze de șist.

„Scopul nostru este ca producția de gaze de șist să demareze cât mai repede posibil, iar pentru asta este nevoie ca legislația să fie prietenoasă cu investitorii. Noile reglementări vor fi foarte atractive, probabil cele mai bune care puteau fi adoptate”, a declarat ministrul polonez al Mediului, Marcin Korolec, citat de Bloomberg.

Gigantul rus Gazprom și-a avertizat la finalul săptămâni trecute acționarii, dar și potențialii investitori, să se aștepte la o reducere a profitabilității și cash flow-lui companiei, ceea ce a condus la scăderea prețului acțiunilor Gazprom la cel mai redus nivel înregistrat în ultimii trei ani.

Compania rusă a precizat, în cadrul unei întâlniri private cu investitorii, că se așteaptă pentru 2012 la un cash flow de un miliard de dolari și la un profit de 38 miliarde de dolari, au precizat pentru Wall Street Journal, două persoane familiarizate cu prezentarea oferită de cei de la Gazprom.

Imediat, acțiunile companiei listate pe piața moscovită, Micex, s-au depreciat cu 1,5%, pentru ca până la finalul ședinței să închidă cu o pierdere de doar 0,9%. Din iulie 2009, data la care acțiunile Gazprom erau cotate la un preț similar celui înregistrat în prezent, Indicele Micex s-a apreciat cu 44%.

Gazele de șist cutremură vânzările Gazprom

Potrivit WSJ, Gazprom, cel mai mare producător de gaze din lume este presat ca urmare a scăderii vânzărilor pe piața europeană, principalul său partener, în special din cauza crizei economice care traversează continentul, dar și a competiției în creștere. Consumatorii europeni au solicitat renegocierea contractelor și scăderea prețului, după ce piața europeană a fost inundată de gaz inițial destinat Statelor Unite ale Americii, care, ca urmare a exploziei gazelor de șist, nu au mai avut nevoie de importuri pentru a-și acoperi nevoile interne.

Gazprom a informat investitorii că a disponibilizat 4,7 miliarde de dolari pentru a acoperi diferența de preț la gazul furnizat consumatorilor europeni în 2013, suma pentru 2012 fiind de 2,7 miliarde.

Principala problema: mesajul și tonul, nu cifrele

În plus, cu toate că cererea de gaz s-a micșorat cu 1% în primele nouă luni ale anului trecut, gigantul rus a început lucrările la construcția unei noi conducte menite a alimenta Sud-Estul Europei, ale cărei costuri sunt estimate la 40 de miliarde de dolari. 

"Problema este mesajul și mai ales tonul, și nu cifrele. Gazprom nu pare dispus să accepte noua realitate, reprezentată de o cerere în scădere și de o intensificare a competiției. În schimb, Gazprom cheltuie și mai mulți bani pe exploatarea de noi zăcăminte și pe noi conducte", afirmă Ildar Davletshin, analist la Renaissance Capital.

Concurența profită

Concurenții par a profita de deriva strategică a Gazprom. Norvegienii de la Statoil au anunțat joi vânzarea unui volum record de gaze în Europa în 2012. Statoil a oferit formule contractuale mai flexibile partenerilor săi europeni legate de prețul de livrare la terminal, pe când Gazprom a insistat să păstreze actuala formulă, care leagă prețul gazelul de cel internațional al țițeiului.

Un purtător de cuvânt al companiei ruse, contactat de WSJ, a refuzat să facă orice comentariu cu privire la prezentarea privată oferită investitorilor. Oficialii gigantului rus și-au exprimat, în repetate rânduri, optimismul cu privire la evoluția cererii europene de gaz natural în următorii ani. În plus, compania a aerat planurile de extindere a vânzărilor către Asia, disponibilizând 40 de miliarde de dolari pentru noi exploatări și construind o nouă conductă cu punct final coasta Pacificului.

Estimări supra-realiste

În aceeași prezentare făcută vinerea trecută, Gazprom estimează o majorare a exporturilor către Europa cu 10% anul viitor, chiar dacă analiștii consideră mai realistă o creștere de doar 3%. Cu atât mai mult cu cât și exporturile către partenerul strategic al Gazprom, Ucraina, s-au diminuat ca urmare a nemulțumirilor Kiev-ului cu privire la preț, considerat prea ridicat.

"Principala preocupare este cea referitoare la exporturile de gaz în Europa și problema ucraineană", a afirmat Andrey Polishchuk, analist la Raiffeisen Bank. "Fie Ucraina își reduce în continuare importurile, fie Gazprom va reduce prețul. În ambele situații, bilanțul gigantului rus va avea de suferit", a concluzionat acesta.

Compania rusă a mai explicat investitorilor că va plăti dividende pe anul trecut cuprinse între șapte și opt ruble (0,23-0,26 dolari), dividende care ar putea fi finanțate prin contractarea de noi împrumuturi. Profitul pe 2012 va fi cu 15% mai mic decât cel pe 2011, de numai 38 de miliarde de dolari.

Revista presei energetice autohtone

Presa autohtona are mai nou aceeasi preocupare cu cea a politicienilor romani: cum sa ajunga independenta, daca nu editorial, macar energetic. Si daca nu presa in sine, macar Romania. Doua publicatii economice aloca spatii largi acestei teme, spatii umplute cu vorbe mai mult sau mai putin mestesugite, de un politician, Mircea Geoana, in Ziarul Financiar, si de un simplu ziarist, Senica Micu, in Capital.

Fostul candidat la presedintia Romaniei gandeste geostrategic si avanseaza ideea unei strategii menite a impulsiona dezvoltarea “ecologica” a industriei energetice autohtone. Idee generoasa, numai ca pentru acesta propune introducerea de noi subventii. Iar despre sectorul energetic verde din Romania se poate spune practic orice, numai ca duce lipsa de subventii nu se poate spune. In opinia lui Geoana, aceasta “strategie trebuie sa transforme in realitate ideea de economie verde, astazi un concept inca exotic in Romania. In aceasta privinţa, e adevarat ce spun unii ca 95% din echipamentele din zona energiei verzi sunt din import. Dar nimic nu impiedica autoritaţile sa dea inlesniri fiscale celor care produc echipamente şi produc locuri de munca in zona "gulerelor verzi", intr-o perioada in care incertitudinea in zona certificatelor verzi poate afecta atractivitatea Romaniei pentru investiţii necesare respectarii angajamentelor asumate (celebrul trinom 20-20-20) in cadrul Strategiei Europa 2020”.

Senica Micu e mai aplicata si propune solutia salvatoare a exploatarii gazelor de sist. Solutie care, dincolo de orizontul sau de timp destul de indepartat, mai are de ocolit un important obstacol: cel al articolelor de presa menite a sustine punctul de vedere al dizidentilor ecologisti, aflati in opozitie, insa deocamdata majoritari. Mai ales in randul ziaristilor. Cu toate acestea, redactorul Capital pare optimist, chiar daca “vestea ca americanii de la Chevron au primit unda verde pentru explorarea gazelor de sist i-a agitat pe unii ecologisti. Pe de o parte. Pe de alta, specialistii in energie vin cu argumente „pro“.

Este aceasta miscare cheia catre independenta Romaniei fata de gazul rusesc? Ei bine, cei mai multi actori din piata de  energie sunt „pentru“ si spun ca „intrarea masiva“ pe piata a gazelor de sist reprezinta „o mutatie majora“. Mai mult, „amenintarile cu proteste“ ale unor ecologisti nu par sa ii sperie in contextul in care, spun ei, vor fi folosite tehnici de forare si fracturare rezultate dupa 40 de ani de experienta americana.”

In timp ce presa romana se da peste cap sa gaseasca solutia independentei energetice de imperialistii rusi, acestia isi vad linistiti de treaba. Economica.net ne anunta ca “gigantul rus Gazprom, prin subsidiara sa sarba NIS, incepe explorarile pentru cautarea gazelor in perimetrul Tria din judeţul Bihor dupa ce a primit, in decembrie 2012, o licenta in acest sens de la Agentia de Resurse Minerale, potrivit anunţului pe care titularul de acord, compania canadiana East West Petroleum, l-a publicat pe site-ul propriu. De mentionat ca firma canadiana este listata la bursa din Toronto, astfel incat se supune rigorilor legii in cazul in care publica anunturi false. Potrivit canadienilor, East West Petroleum a concesionat 85% din perimetrul Tria catre NIS, astfel incat perimetrul şi resursele sale de subsol sunt exploatate acum de compania rusa. Costul de 60 de milioane de euro al explorarilor este suportat in totalitate de rusi”.